Restituire (Restitution)

Înapoierea a ceea ce a luat un făptaș, sau a valorii sale, către agentul căruia îi aparține. Restituirea repară dauna materială — partea măsurabilă din ceea ce a distrus o faptă greșită. Ea nu șterge prin sine vinovăția: datoria morală există din cauzalitate, iar numai dreptatea o închide, după cum îndrumă victima, prin pedeapsă justă sau prin eliberare. Restituirea și pedeapsa justă sunt cele două lucruri prin care lucrează pedeapsa, și niciuna nu ține locul celeilalte. Numai victima primește restituire, iar proporția o mărginește.