Bunătate (Kindness)

Acțiune voluntară de a reduce vătămarea reală a altuia sau de a-l ajuta spre ceea ce ar alege dacă ar putea — fără a-i trece limitele sau a anula consimțământul unui agent capabil. Bunătatea este oferită, nu datorată; nu poate fi cerută, impusă prin forță sau luată. Ceea ce este forțat asupra cuiva nu este bunătate ci vătămare, orice nume i s-ar da. Pentru un agent capabil, bunătatea respectă refuzul: ajutor doar cu permisiune, sau în moduri care nu calcă corpul, proprietatea sau acordurile. Pentru cineva care temporar nu are capacitatea de a înțelege un risc real — cum ar fi un copil mic sau o persoană temporar incapacitată — bunătatea poate include tutela temporară minimă necesară pentru a preveni vătămări pe care nu le poate încă evalua, mereu orientată spre restaurarea deplină a deținerii de sine de îndată ce poate. O tutelă care depășește ce este necesar, durează fără sfârșit sau împiedică creșterea capacității nu este bunătate ci control. Bunătatea nu este reciprocitate, dreptate sau iubire: nu șterge vinovăția, nu închide datoria morală și nu cere un legământ permanent. Este bine când respectă consimțământul și nu creează o victimă neconsimțitoare; nu este bine când anulează autonomia, ascunde o înșelăciune sau tratează adulți capabili ca pe cei incapabili de a alege.