Dreptate (Justice)

Actul suveran al victimei de a închide datoria morală creată de vătămare. Datoria poate fi închisă prin colectare — oglindind proporțional vătămarea înapoi spre cel care a săvârșit-o (pedeapsă justă) — sau prin eliberare voluntară (iertare). Ambele șterg vinovăția. Restituirea repară dauna materială în mod independent; dreptatea dispune de datoria morală. Dreptatea cere o victimă reală: fără o victimă nu există datorie, iar fără o datorie nu există nimic de închis. Dreptatea nu este răzbunare, care depășește proporția, nici control, care creează noi victime. Un pedepsitor care acționează în numele unei victime este un mandatar al dreptății; legitimitatea sa se sfârșește acolo unde se sfârșește mandatul victimei. Când victima a fost distrusă — ca în omor — niciun mandatar nu este posibil, niciun mandat nu poate fi acordat, iar datoria morală devine permanentă. Vinovăția celui care a săvârșit-o este de neînchis, iar pretenția sa la reciprocitate este pierdută.