Constrângere (Coercion)

Presiune externă care anulează sau înlocuiește intențiile ori deciziile unui agent, cum ar fi luarea a ceea ce deține sau silirea lui să acționeze fără acord. Constrângerea împotriva unei limite intacte încalcă Regula de aur și creează victime; este greșită dacă nu acționează în cadrul unei pierderi a protecției — ca pedeapsă proporțională pentru o vătămare deja săvârșită sau ca forța minimă necesară pentru a opri o trecere în curs ori imediat credibilă, ca în autopărare.